În articolul anterior dedicat principiilor profesiei de avocat, am pus în discuţie un ultim principiu – însă la fel de important – referitor la păstrarea secretului profesional, despre care afirmam că reprezintă atât un drept, cât şi o obligaţie fundamentală şi promordială a avocatului. Am intenţionat să tratez în detaliu acest subiect, pentru că am observat că majoritatea clienţilor unui avocat se înfăţişează în faţa acestuia cu teamă şi reticenţă, cu frica de a furniza informaţii şi detalii care, ulterior, se dovedesc a fi vitale pentru soluţionarea cauzei lor, neştiind că între ei şi avocat – sfătuitorul şi confidentul lor – există o relaţie bazată pe confidenţialitate.
În momentul în care o persoană, fizică sau juridică, apelează la serviciile unui avocat se creează acea relaţie avocat-client. Această relaţie este confidenţială şi de o anumită intimitate. Confidenţialitatea se bazează în primul rând pe încredere.
“Relaţiile dintre avocat şi clienţii săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate loialitate şi confidenţialitate” (art. 6, alin. 4 din Lege1);
“Probitatea, spiritul de dreptate şi onestitatea avocatului sunt condiţii ale credibilităţii avocatului şi profesiei”( art. 112 din Statut2).
Avocatul trebuie să inspire încredere şi să dea dovadă de integritate morală. Nu pot exista relaţii bazate pe încredere, atunci când cinstea, probitatea, spiritul de dreptate şi sinceritatea avocatului sunt puse sub semnul îndoielii. Pentru avocat, aceste virtuţi tradiţionale sunt obligaţii profesionale.
“Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cazul încredinţat. Confidenţialitatea şi secretul profesional garantează încrederea în avocat şi constituie obligaţii fundamentale ale avocatului”. (art. 113 din Statut)
Confidenţialitatea şi secretul profesional se întrepătrund, în profesia de avocat niciuna nu poate exista fără cealaltă, deoarece:
“Prin însăşi natura misiunii sale, avocatul este depozitarul secretelor clientului său şi destinatarul comunicărilor de natură confidenţială. Fără o garanţie a confidenţialităţii, încrederea nu poate exista. Prin urmare, secretul profesional este recunoscut ca fiind deopotrivă un drept şi o îndatorire fundamentală şi primordială a avocatului”. (art. 2.3.1 teza I din Codul deontologic3)
Având în vedere faptul că legislaţia noastră garantează oricărei persoană dreptul de a îşi aleagă în mod liber avocatul, şi că avocatul este cel care promovează şi apără drepturile, libertăţile şi interesele legitime ale clientului său, este de la sine înţeleasă importanţa păstrării secretului profesional şi a confidenţialităţii.
“Secretul profesional este de natură publică, iar obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp” (art. 8, 9 din Lege).
Mai înainte de toate, păstrarea secretul profesional reprezintă o obligaţie fundamentală şi primordială a avocatului, tocmai din această obligaţie decurgând şi dreptul avocatului de a păstra secretul profesional, pentru că teste de datoria avocatului să vegheze şi să asigure confidenţialitatea relaţiei sale cu clientul său. Avocatul trebuie să respecte secretul oricărei informaţii confidenţiale de care ia cunoştinţă în cadrul activităţii sale profesionale.
Secretul profesional este de ordine publică, întrucât avocatul nu poate fi obligat în nicio circumstanţă şi de către nicio persoană să divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de către clientul său şi nici de către o altă autoritate sau persoană, cu excepţia cazurilor în care avocatul este urmărit penal, disciplinar, sau atunci când există o contestaţie în privinţa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesităţi stricte pentru apărarea sa. Cu toate acestea, obligaţia de a păstra secretul profesional nu împiedică avocatul să folosească informaţiile cu privire la un fost client, dacă acestea au devenit publice.
“Avocatul este dator să păstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredinţată” (art. 8 alin. 2 din Lege).
Secretul profesional este de ordine publică, deoarece contactul dintre avocat şi clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului. Aceste măsuri vor fi luate şi – în cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenţie – de către administraţia locului de arest ori detenţie.
“Obligaţia avocatului cu privire la secretul profesional serveşte atât intereselor administraţiei judiciare, cât şi intereselor clientului. În consecinţă, ea trebuie să beneficieze de o protecţie din partea Statului” (art. 2.3.1. teza a II-a din Codul deontologic).
Pentru asigurarea secretului profesional, actele şi lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său sunt inviolabile. Percheziţionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri şi bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condiţiile legii. De asemenea, nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea fi interceptată şi înregistrată corespondenţa sa cu caracter profesional, decât în condiţiile şi cu procedura prevzzute de lege.
“Orice comunicare sau corespondenţă profesională între avocaţi, între avocat şi client, între avocat şi organele profesiei, indiferent de forma în care a fost făcută, este confidenţială” (art. 34 din Lege).
Corespondenţa şi informaţiile transmise între avocaţi, sau dintre avocat şi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în nici un caz aduse ca probe în justiţie şi nici nu pot fi lipsite de caracterul confidenţial.
Sediul profesional şi celelalte spaţii în care avocatul îşi desfăşoară activitatea profesională trebuie să asigure păstrarea secretului profesional. Actele şi lucrările cu caracter profesional sunt inviolabile.
Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligaţia să se opună la percheziţionarea domiciliului, a sediului profesional principal, secundar şi a biroului de lucru, precum şi la percheziţia corporală, cu privire la actele sau lucrările cu caracter profesional aflate în locurile sus-menţionate sau asupra sa.
Avocatul este obligat să se opună şi la ridicarea înscrisurilor şi bunurilor, constând din acte şi lucrări cu caracter profesional.
Secretul profesional vizează:
ü toate informaţiile şi datele de orice tip, în orice formă şi pe orice suport, furnizate avocatului de către client în scopul acordării asistenţei juridice şi în legătură cu care clientul a solicitat păstrarea confidenţialităţii, precum
ü şi orice documente redactate de avocat, care conţin sau se fundamentează pe informaţiile sau datele furnizate de client în scopul acordării asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate a fost solicitată de client (art. 215 din Statut).
Cu toate acestea, există o excepţie de la păstrarea secretului profesional şi anume, în cazul în care avocatul ia cunoştinţă de săvârşirea de către client a unor infracţiuni dovedite de spălare a banilor (potrivit art. 3 şi 8 din Legea nr. 656 din 7 decembrie 2002 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor). Însă, această excepţie nu-şi poate găsi o aplicare abuzivă, obligând avocaţii la încălcarea unuia dintre cele mai fundamentale drepturi şi obligaţii ale profesiei lor, (în acest sens vă recomand să consultaţi Rezoluţia Congresului Avocaţilor din 14-15 iunie 2003 adoptată în data de 15 iunie 2003 şi Rezoluţia Congresului Avocaţilor din 29 iunie 2007 adoptată în data de 30 iunie 2007).
Obligaţia de a păstra secretul profesional este absolută şi nelimitată în timp. Păstrarea secretului profesional este o obligaţie care nu îi incumbă numai avocatului, ci revine şi persoanelor cu care avocatul conlucrează în exercitarea profesiei, precum şi salariaţilor săi. Avocatul este dator să le aducă la cunoştinţă această obligaţie.
Obligaţia se întinde asupra tuturor activităţilor avocatului, ale asociaţilor săi, ale avocaţilor colaboratori, ale avocaţilor salarizaţi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alţi avocaţi.
Divulgarea unor secrete pe care o persoană le deţine în virtutea profesiei (în cazul nostru, avocatul), ar putea aduce grave prejudicii materiale sau morale unor persoane, dar ar provoca neîncredere în exercitarea profesiei. Încălcarea dispoziţiilor legale cu privire la confidenţialitate şi secretul profesional constituie abatere disciplinară gravă, caz în care este posibilă suspendarea din profesie a avocatului în cauză.
__________________________
1 Legea 51/1995 a profesiei de avocat, republicată în 2011
2 Statutul profesiei de avocat
3 Codul deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană