La sfârşitul lunii trecute, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 22 martie 2012, a fost publicată Legea nr. 28/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate sau, după caz, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului.
Mai exact, noul act normativ aduce modificări în conţinutul a două acte normative, şi anume:
Ø OG nr. 14/2007 pentru reglementarea modului şi condiţiilor de valorificare a bunurilor intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului;
Ø Codului de procedură penală (în vigoare), asupra căruia ne vom opri atenţia în acest articol.
Un element de noutate constă în introducerea alineatului 11 la art. 166 din C.proc.pen., potrivit căruia în porocesul-verbal de sechestru se va menţiona şi faptul că “părţile au fost încunoştinţate că:
a) pot solicita valorificarea bunului sau bunurilor sechestrate, în temeiul art. 1681 alin. 1;
b) în cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate de către organul judiciar, chiar şi fără consimţământul proprietarului, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 1681 alin. 2”.
Legea nr. 28/2012, prin noile articole 1681 – 1684 introduse în Codul de procedură penală, stabileşte şi cazurile speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, valorificarea acestora, precum şi contestarea modului de valorificare a lor, după cum urmează:
“Art. 1681.Cazuri speciale de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
În cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată care a instituit sechestrul poate dispune de îndată valorificarea bunurilor mobile sechestrate, la cererea proprietarului bunurilor sau atunci când există acordul acestuia.
În cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când NU EXISTĂ acordul proprietarului, bunurile mobile asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate, în mod excepţional, în următoarele situaţii:
a) atunci când, în termen de 1 (un) an de la data instituirii sechestrului, valoarea bunurilor sechestrate s-a diminuat în mod semnificativ, respectiv cu cel puţin 40% în raport cu valoarea din momentul dispunerii măsurii asigurătorii. Dispoziţiile art. 165 alin. 1 se aplică în mod corespunzător şi în acest caz;
b) atunci când există riscul expirării termenului de garanţie sau când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra unor animale sau păsări vii;
c) atunci când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra produselor inflamabile sau petroliere;
d) atunci când sechestrul asigurător s-a aplicat asupra unor bunuri a căror depozitare sau întreţinere necesită cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea bunului.
În cursul procesului penal, înainte de pronunţarea unei hotărâri definitive, atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: proprietarul nu a putut fi identificat şi valorificarea nu se poate face potrivit alin. 2, autovehiculele ori mijloacele de transport asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurător pot fi valorificate în următoarele situaţii:
a) atunci când acestea au fost folosite, în orice mod, la săvârşirea unei infracţiuni;
b) dacă de la data instituirii măsurii asigurătorii asupra acestor bunuri a trecut o perioadă de 1 (un) an sau mai mare.
Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile făcută potrivit alin. 1 şi 2 se consemnează pe numele învinuitului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente, la dispoziţia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 165 alin. 8 se aplică în mod corespunzător.
Sumele de bani rezultate din valorificarea bunurilor mobile făcută potrivit alin. 3 se consemnează pe numele făptuitorului, învinuitului, inculpatului sau al persoanei responsabile civilmente ori, după caz, într-un cont special constituit în acest sens, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, la dispoziţia organului judiciar care a dispus sechestrul. Prevederile art. 165 alin. 8 se aplică în mod corespunzător.
Art. 1682. Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul urmăririi penale
În cursul urmăririi penale, atunci când NU EXISTĂ acordul proprietarului, dacă procurorul care a instituit sechestrul apreciază că se impune valorificarea bunurilor mobile sechestrate, se fixează un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt chemate părţile, precum şi custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul.
La termenul fixat se aduce la cunoştinţa părţilor şi a custodelui faptul că se intenţionează valorificarea bunurilor mobile sechestrate şi li se pune în vedere că au dreptul de a face observaţii sau cereri legate de bunurile ce urmează a fi valorificate. După examinarea obiecţiilor şi cererilor făcute de părţi sau custode, procurorul dispune prin ordonanţă asupra valorificării bunurilor mobile prevăzute la art. 1681 alin. 2. Lipsa părţilor legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurii.
Împotriva ordonanţei prin care s-a dispus valorificarea bunurilor mobile sechestrate părţile, custodele, precum şi orice altă persoană interesată pot face plângere la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă, în termen de 10 zile.
Termenul prevăzut la alin. 3 curge de la comunicare, în cazul părţilor şi al custodelui, sau de la data când au luat la cunoştinţă, în cazul altor persoane. Plângerea împotriva ordonanţei suspendă executarea. Judecarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere, iar hotărârea instanţei prin care s-a soluţionat contestaţia este definitivă.
Art. 1683. Valorificarea bunurilor mobile sechestrate în cursul judecăţii
În cursul judecăţii, instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, a uneia dintre părţi sau a custodelui, poate dispune asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate. În acest scop, instanţa de judecată fixează un termen, care nu poate fi mai scurt de 10 zile, la care sunt citate părţile, precum şi custodele bunurilor, atunci când a fost desemnat unul.
La termenul fixat se pune în discuţia părţilor, în şedinţă publică, valorificarea bunurilor mobile sechestrate şi li se pune în vedere faptul că au dreptul de a face observaţii sau cereri legate de acestea. Lipsa părţilor legal citate nu împiedică desfăşurarea procedurii.
Asupra valorificării bunurilor mobile sechestrate, precum şi cu privire la cererile prevăzute la alin. 2, instanţa de judecată dispune prin încheiere. Încheierea instanţei este definitivă.
Art. 1684. Contestarea modului de valorificare a bunurilor mobile sechestrate
Împotriva modului de ducere la îndeplinire a ordonanţei sau, după caz, a încheierii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate învinuitul sau inculpatul, partea responsabilă civilmente, custodele, precum şi orice altă persoană interesată pot formula, în cursul procesului penal, plângere la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.
Plângerea prevăzută la alin. 1 se face în termen de 15 zile de la îndeplinirea actului contestat.
Instanţa soluţionează plângerea de urgenţă şi cu precădere, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, prin încheiere definitivă.
După soluţionarea definitivă a procesului penal, dacă nu s-a făcut plângere împotriva modului de ducere la îndeplinire a ordonanţei sau, după caz, a încheierii de valorificare a bunurilor mobile sechestrate, se poate face contestaţie potrivit legii civile.”