În exercitarea profesiei mele, de multe ori m-am confruntat cu situaţii în care oamenii din jur nu înţelegeau faptul că şi avocatul are, pe lângă drepturi, şi nişte obligaţii de îndeplinit. Nimeni nu a înţeles ce principii trebuie să respecte această profesie şi ce înseamnă sintagma: “avocatul este liber şi independent şi se supune numai legii, statutului şi codului deontologic al profesiei”.
Mai mult decât atât, în anii anteriori în care am exercitat profesia de consilier juridic, profesie care, de altfel se supune aceloraşi principii ca şi cea de avocat (cu singura diferenţă că acesta nu are o formă de organizare şi de funcţionare autonomă, ci este supus încheierii unui contract individual de muncă cu un angajator), am întâlnit aceeaşi nedumerire, însă sub o altă formă şi anume: “cum adică nu eşti şi tu un angajat ca oricare altul?!”. Păi NU, nu sunt! Pentru că, la fel ca şi avocatul, un consilier juridic se supune mai întâi legii, apoi intereselor şi cerinţelor angajatorului. La fel se aplică această chestiune şi avocatului, el se supune mai întâi legii, şi ulterior intereselor clientului. Şi unul şi celălalt trebuie să aplice legea, să transpună drepturile, libertăţile şi interesele celor pe care îi consiliază în temeiul legii, dacă acest lucru se poate şi nu doar pentru simplu fapt că aceştia vor. Este adevărat că toţi ne dorim şi vrem ca toate lucrurile să meargă după bunul nostru plac sau după cum ni se pare nouă că este corect, însă aceasta nu înseamnă că este şi legal. Şi DA! eram tot un angajat, dar nu ca oricare altul, eram acel angajat care trebuia să asigure funcţionarea legală a acelei societăţi, care trebuia să sfătuiască, să apere şi să vegheze asupra legalităţii oricărei acţiuni sau fapte!
Confruntându-mă cu această nedumerire de nenumărate ori, mi-am propus să o lămuresc, pentru cei interesaţi, pornind de la explicarea principiilor fundamentale care reglementează exercitarea profesiei de avocat, astfel cum sunt ele enumerate în art. 1, alin. 2 din Statut:
ü Principiul legalităţii
ü Principiul libertăţii
ü Principiul independenţei
ü Principiul autonomiei şi descentralizării
ü Principiul păstrării secretului profesional.
Aceste principii fundamentale sunt inserate şi în Charta principiilor fundamentale ale avocatului european, adoptată unanim la 25 noiembrie 2006 de către Consiliul Barourilor şi al Societăţilor de Drept din Europa (CCBE). Carta conţine o listă de zece principii generale, care reglementează întreaga activitate a avocatului european. Legătura dintre aceste principii constituie baza dreptului la legitima apărare, care este nucleul tuturor drepturilor democratice.
PRINCIPIUL LEGALITĂŢII
Acest principiu se referă tocmai la faptul că, în exercitare profesiei sale, avocat se supune (cf. art. 2 alin. 1 din Lege):
· Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat;
· Statutului profesiei de avocat;
· Codului deontologic al avocaţilor din Uniunea Europeană.
Alineatul de mai sus este întărit prin dispoziţiile alin. 3 al aceluiaşi articol, potrivit căruia: “Avocatul are dreptul să asiste şi să reprezinte persoanele fizice şi juridice în faţa instanţelor autorităţii judecătoreşti şi a altor organe de jurisdicţie, a organelor de urmărire penală, a autorităţilor şi instituţiilor publice, precum şi în faţa altor persoane fizice sau juridice, care au obligaţia să permită şi să asigure avocatului desfăşurarea nestingherită a activităţii sale, în condiţiile legii”.
Mai mult decât atât, art. 4 din Lege statuează: “În exercitarea profesiei sale şi în legătură cu aceasta, avocatul este protejat de lege”, precum şi art. 37, alin 1: “În exercitarea profesiei avocaţii sunt ocrotiţi de lege, fără a putea fi asimilaţi funcţionarului public sau altui salariat”.
Tocmai pentru că este ocrotit de lege, “insulta, calomnia ori ameninţarea săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă” (art. 37 alin. 2 din Lege), la fel cum “lovirea sau alte acte de violenţă săvârşite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei şi în legătură cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani” (art. 37 alin. 3 din Lege).
PRINCIPIUL LIBERTĂŢII. PRINCIPIUL INDEPENDENŢEI
Aceste două principii sunt strâns legate între ele, pentru că “libertatea şi independenţa avocatului sunt garantate de lege. În exercitarea profesiei, avocatul nu poate fi supus niciunei restricţii, presiuni, constrângeri sau intimidări din partea autorităţilor sau instituţiilor publice ori a altor persoane fizice sau persoane juridice.” (art. 7. alin. 2 din Statut)
Avocatul trebuie să fie liber şi independent de orice presiune. Avocatul trebuie să nu se lase influenţat din niciun punct de vedere, fie el politic, economic sau intelectual, atunci când acţionează în cauza clientului său, când acordă consultaţii sau când îşi reprezintă clientul. Ca atare, avocatul trebuie să fie independent faţă de stat sau de alte interese, proprii sau ale altora, şi nu trebuie să permită ca această independenţă să fie compromisă de presiuni nepotrivite din partea nimănui. Avocatul trebuie să rămână, de asemenea, independent faţă de clientul său dacă avocatul doreşte să se bucure de încrederea terţilor şi a instanţei de judecată. Un avocat nu poate asigura o calitate înaltă a serviciilor sale fără a rămâne total independent de clientul său. Potrivit art. 2.1.1. din Codul deontologic “prin urmare, avocatul trebuie să evite orice prejudiciere a independenţei sale şi sz vegheze la a nu neglija etica sa profesională pentru a-i mulţumi pe clienţii săi, pe judecător sau pe terţi”.
PRINCIPIUL AUTONOMIEI ŞI DESCENTRALIZĂRII
Acest principiu se referă la modul de organizare şi funcţionare a avocatului. În conformitate cu art. 5 din Lege, formele de exercitare a profesiei de avocat sunt, la alegere: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată.
Autonomia formei de organizare înseamnă tocmai faptul că avocatul nu îşi poate exercita profesia, în acelaşi timp, în mai multe forme de exercitare, ci numai într-una singură, pe care evident o poate schimba oricând, cu înştiinţarea baroului din care face parte.
PRINCIPIUL PĂSTRĂRII SECRETULUI PROFESIONAL
O obligaţie fundamentală a avocatului constă în păstrarea secretului profesional. Esenţa profesiei de avocat rezidă în confidenţialitatea dintre avocat şi client, întrucât avocatului i se vor comunica anumite informaţii, pe care clientul nu i le-ar spune altei persoane – cele mai intime detalii ale vieţii private sau cele mai valoroase secrete comerciale –, informaţii obţinute pe bază de încredere. Fără siguranţa confidenţialităţii nu poate exista încredere.
Însă, cum acest principiu merită detaliat, îl voi aborda în articolul viitor.