La sfârşitul anului trecut, Guvernul a adoptat o ordonanţă de urgenţă prin care au fost aduse modificări articolului 320^1 – Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei din Codul de procedură penală.
Reamintim faptul că articolul sus-menţionat a fost introdus la începutul anului 2011 prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.714 din 26 octombrie 2010. Introducerea instituţiei recunoaşterii vinovăţiei a avut drept scop creşterea celerităţii cu care se soluţionează procesele penale şi prin aceasta, scăderea costurilor procedurilor judiciare penale.
Noile modificări au survenit în urma admiterii neconstituţionalităţii a unor prevederi ale art. 320^1 prin Decizia CCR* nr. 1470/08 nov. 2011 şi prin Decizia CCR nr. 1483/08 nov. 2011. Pentru a se evita crearea unei practici judecătoreşti neunitare în materie procesual penală, s-a impus această intervenţie legislativă, prin care să se armonizeze prevederile legale cu deciziile Curţii, evitându-se astfel şi următoarele aspecte: crearea unui vid legislativ, creşterea duratei de soluţionare, precum şi a costurilor implicate de practica neunitară.
Modificările asupra alineatelor 4 şi 8 ale art. 320^1 sunt transpuse în textul Ordonanţei de urgenţă nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.931 din 29 decembrie 2011.
În continuare, vă prezentăm noul text al art. 320^1 din C. proc. Pen.:
„Art. 320^1 – Judecata în cazul recunoaşterii vinovăţiei
Până la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaşte în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare a instanţei şi nu solicită administrarea de probe, cu excepţia înscrisurilor în circumstanţiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instanţa întreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care le cunoaşte şi le însuşeşte, procedează la audierea acestuia şi apoi acordă cuvântul procurorului şi celorlalte părţi.
Instanţa de judecată soluţionează latura penală atunci când din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
Dacă pentru soluţionarea acţiunii civile se impune administrarea de probe în faţa instanţei, se va dispune disjungerea acesteia.
În caz de soluţionare a cauzei prin aplicarea alin. 1, dispoziţiile art. 334 şi 340–344 se aplică în mod corespunzător.
Instanţa va pronunţa condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, şi de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispoziţiile alin. 1–6 nu se aplică în cazul în care acţiunea penală vizează o infracţiune care se pedepseşte cu detenţiune pe viaţă.
Instanţa respinge cererea atunci când constată că probele administrate în cursul urmăririi penale nu sunt suficiente pentru a stabili că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat. În acest caz instanţa continuă judecarea cauzei potrivit procedurii de drept comun.”
Prin modificarea alin. (4) al art. 320^1 au fost introduse criteriile necesare a fi îndeplinite pentru ca instanţa să soluţioneze latura penală în procedura recunoaşterii vinovăţiei, respectiv fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpat.
Iar modificarea alin. (8) al art. 320^1 are în vedere stabilirea condiţiilor în care instanţa poate dispune respingerea cererii, în vederea respectării clarităţii şi previzibilităţii normei procesual penale şi a eliminării posibilităţii arbitrariului atunci când se dispune respingerea cererii.
_____________
* Decizia Curţii Constituţionale a României